Simboluri şi tradiţii

ale Regimentului 30 Gardă "Mihai Viteazul"

"Atâtea generaţii şi mii de ofiţeri şi soldaţi au trecut prin aceste unităţi de gardă. Ceva din sufletul lor a rămas în cutele drapelelor ciuruite de gloanţe şi în acelea care flutură mândre steaua României Întregite. Acest ceva din sufletul lor din trecut este chiar temelia pe care trebuie să se clădească marele suflet comun al tuturor camarazilor: TRADIŢIA. Fără TRADIŢIE ŞI CAMARADERIE orice armată nu este decât o împreunare de cifre şi arme fără cheag. Acest simţământ de puternic rost moral şi de mândrie de corp, aş dori să-l văd sădindu-se în inima tuturor ostaşilor de la general la soldat."

CAROL al II lea

Uniforma, însemnele şi armele aflate în dotarea unităţii noastre constituie elemente de identificare şi individualizare ale Gărzii de Onoare, dar şi expresia ţării pe care garda o slujeşte, a armatei pe care o reprezintă. De aceea, o scurtă prezentare a acestora ar putea fi interesantă.

La data de 01.06.2006 - a intrat în vigoare însemnul heraldic militar care are următoarea blazonare: - acvila cu aripile deschise şi cu capul spre dreapta, ţinând în cioc o cruce ortodoxă, iar în gheare "fulgerele lui Zeus", dedesubt eşarfa cu denumirea în clar a unităţii; pe scut, specific eşalonului regiment, pe fond albastru, sunt reprezentate: două săbii încrucisate de culoare aurie; emblema tiraliorilor poziţionată la încrucişarea celor două săbii, având reprezentat pe fond verde, un corn de vânătoare de culoare aurie; iniţialele MV şi cifra 30 de culoare aurie. Elemente ale însemnului heraldic au fost preluate şi în realizarea steagului de identificare şi a ecusonului.



Simbol1 Simbol2

Sabia de ceremonie, bogat ornamentată şi neascuţită, reprezintă simbolul puterii, al autorităţii şi al deciziei, în fapt virtuţi inerente calităţii de ofiţer. Regimentul 30 gardă "Mihai Viteazul" deţine săbii tip Solingen (lider mondial în asigurarea cu săbii de ceremonie), cu mâner în formă de cap de leu, cu garda din trei ramuri şi dragon terminat cu un ciucure. Acest model a fost realizat de cunoscuta firmă germană în anii '30, iar la regiment au fost distribuite începând cu anul 1968. Ofiţerii unităţii execută, în cadrul misiunilor de ceremonii şi onoruri militare, anumite mişcări prevăzute în Regulamentul instrucţiei de front.



Simbol4 Simbol5


în dotarea Regimentului 30 Garda "Mihai Viteazul" se află din anul 1964, modelul de carabină semiautomată S.K.S. tip 56, produs în ţara sub licenţă la fabrica din Cugir.

Acest tip de carabină este folosit de Gărzile de Onoare ale diferitelor ţări (România, Rusia, Ucraina, Polonia, Croaţia, China etc) datorită manevrabilităţii, rezistenţei la exerciţiile specifice ale acestor unităţi de gardă, dar şi a aspectului său, sobru şi elegant. Patul de lemn lăcuit îi conferă o notă deosebită, îmbinându-se armonios cu uniforma de ceremonie.

Uniforma este omniprezentă în societatea contemporană. Aceasta a urmat îndeaproape evoluţia societăţii, fiind influenţată de diferiţi factori de natură economică, politică şi culturală.

Nicicând în istoria omenirii, uniforma nu a cunoscut mai multe varietăţi ca în zilele noastre. Astfel, întâlnim tipuri de uniformă adoptate şi acceptate oficial (uniforma militară, uniforma şcolară, cea profesională), precum şi cele ce au un mesaj specific (vestimentaţia tinerilor care aderă la un anumit curent cultural, care se poate manifesta în muzica, spirit de frondă etc.: mişcarea flower-power, rock sau vestimentaţia bandelor de cartier).

Din timpuri îndepărtate, haina militară a avut două caracteristici distincte: funcţionalitatea şi nota simbolică (acest simbolism este ilustrat prin celebra întâlnire, la Calais în 1520, a monarhilor francez şi englez, când, datorită splendorii şi preţiozitaţii uniformelor - aur, damasc, argint - locul a rămas în istorie sub denumirea de "câmpul hainelor de aur").

Introducerea serviciului militar regulat, în secolul al XVII-lea, a determinat o concepţie nouă despre uniforma militară, care va fi produsă în cantitate mare şi va urmări un scop comun pentru toate ţările. Realizarea unei vestimentaţii specifice fiecărui corp de armată, identificarea acesteia prin diferite accesorii cu însemnele suveranului.

La mijlocul secolului al XVIII-lea, capetele încoronate au început să considere armatele proprii, nu numai ca unităţi de luptă dar şi o modalitate de a impresiona, atât aliaţii cât şi inamicii; astfel, uniformele, iniţial pur funcţionale, vor deveni în acelasi timp spectaculoase.

În timpul războaielor napoleoniene, uniformele ating apogeul; natura globală a acestor conflicte determină producerea unei galerii de uniforme, păstrând conotaţia simbolică, de glorie şi semnificaţia istorică (să ne reamintim că regimentele Gărzii Imperiale, respectiv infanteriştii bătrânei gărzi, aveau obiceiul de a se prezenta pe câmpul de luptă în mare ţinută).

Ideea realizării unei uniforme militare nu a aparţinut unui om sau unei ţări în mod particular, căci uniforma a fost introdusă simultan în diferite ţări, fiecare împrumutând de la cealaltă, dar Franţa, Austria şi Prusia ramân cele mai copiate: faimosul "kepi" franţuzesc sau "kaskett" prusian. Dealtfel, este bine ştiut faptul că, Napoleon a preluat numeroase elemente vestimentare de la popoarele întâlnite pe timpul campaniilor sale, pe diferite continente, dând ordin ca acestea sa fie adaptate uniformei franceze.

La începutul secolului al XX-lea, majoritatea ţărilor au adoptat aceeaşi "tăietură" pentru uniformele lor. La ţinutele de front, necesităţile utilitare s-au impus cu acuitate, toate ţările adoptând aceeaşi "modă".

în cazul ţinutelor reprezentative, situaţia este mult diferită. Dacă în timpul primului război mondial, uniformele au pierdut strălucirea de odinioară, în timpul celui de-al dolea război mondial, acest lucru s-a accentuat, armatele fiind "condamnate" la ţinute triste, terne (după 1921, a fost adoptată culoarea kaki fiind identificată ca cea mai potrivită şi mai bine adaptată necesităţii de reducere la maxim a vizibilităţii la distanţă a uniformei de campanie); faţă de această uniformă, s-a adoptat şi o "o mare ţinută" pentru ceremonii sau recepţii mondene; de exemplu, în Franţa, această ţinută adoptată în 1931, a putut fi admirată în timpul ceremoniei militare, prilejuite de vizita pe care cadeţii de la Saint - Cyr au facut-o în Brigada 30 Gardă "Mihai Viteazul" în data de 16.07.1993. Uniforma de gardă face sa renască timpul uniformei prestigioase, aducând în prim plan nobila vocaţie a meseriei armelor; este uniforma "soldaţilor de paradă", care execută ceremonii militare dar care dovedesc vitejie şi un admirabil curaj pe câmpurile de luptă, aşa cum stă scris şi în istoricul unităţilor de gardă din Armata Română modernă. Astfel, în numeroase rânduri, au fost citate pe "înaltul ordin de zi" şi decorate pentru faptele de arme, unităţile de gardă care, în cele mai grele lupte date de armata română în timpul razboiului de Independenţă şi a celor două conflagraţii mondiale, şi-au îndeplinit sacra misiune.

Decoraţiile care împodobesc drapelele de luptă ale unităţilor de gardă sunt expresia eroismului de masă ce a caracterizat infanteria română de-a lungul istoriei naţionale.

Anul 1859 este anul în care România intră pe adevarata cale de modernizare, iar armata trece de la vechiul pentru "Străjuirea pământească" la necesitatea timpului, în conformitate cu rangul ţării. Acest progres este datorat unor bărbaţi deosebiţi, domni ieşiţi din rândul armatei - Alexandru Ioan Cuza, Carol I - care au înţeles necesitatea înnoirii armatei. Atunci, la 1 iulie 1860, a luat naştere străbunicul unităţii de gardă - "Batalionul 1 Tiraliori".

Dupa cel de-al doilea război mondial, în condiţiile mutaţiilor de ordin geopolitic şi a începerii războiului rece, armatei române i se impune un proces de transformare şi adaptare la modelul sovietic. în acest context, unităţile de gardă, ca reprezentante ale tradiţiei militare româneşti aflate în apropierea instituţiei monarhice, au fost desfiinţate. Totuşi, pentru ca era necesar asigurarea tuturor cerinţelor de pază şi ceremonial, s-a înfiinţat batalionul de gardă republicană, organizat dupa model sovietic. Acest lucru s-a impus cu atât mai mult cu cât activităţile de ceremonii şi onoruri militare au devenit extrem de importante.

După anul 1964, şi mai ales dupa evenimentele de la Praga din 1968, România a făcut paşi spre recuperarea specificului naţional al armatei, s-a reînfiinţat Regimentul 30 Gardă care avea atât misiuni de asigurare a pazei unor instituţii şi demnitari, precum şi a gărzilor de onoare constituite cu prilejul sosirii sau plecării unor delegaţii oficiale în România.

Iniţial, garda de onoare nu a avut o uniformă specifică purtând ţinuta kaki de doc închisă la gât, cu cască.

în anul 1970 s-a instituit o nouă uniformă de gardă compusă din :

  • costum bleumarin cu veston deschis la gât, cu patru buzunare cu clapă;
  • petliţe - frunze din stejar din metal arămit;
  • cămaşa albă;
  • cravată neagră;
  • manuşi albe şi centură cu bretele albe;
  • caschetă cu stema ţării (înlocuindu-se steaua rusească);
  • cizme negre.

în mare, această uniformă copia uniforma armatei române de dinainte de război, de inspiraţie engleză, şi anume uniforma de campanie. Centura ham, cu bretele care trec vertical în fată, pe piepţi, pe sub ambii epoleţi, încrucişându-se pe spate, este un element ce se regăsea şi în uniforma ofiţerilor de infanterie din anul 1854.

Prin aceasta, s-a dorit o întoarcere la fondul tradiţional al uniformei româneşti şi delimitarea de modelul impus de influenţa sovietica manifestată în plan economic, politic şi social.

Simbol6 Simbol7

Pe fondul uriaşelor transformări economice, politice şi sociale ce au avut loc în societatea românească, după 1989, armata a cunoscut un proces profund de restructurare şi de recuperare a valorilor tradiţionale. Modernizarea uniformei de ceremonie se face cu revenire la fondul tradiţional al marilor ţinute care fusesera abandonate.

După 1989 Armata României a încercat sa aducă un suflu nou, nu doar în ceea ce priveste organizarea, ci şi al uniformei obişnuite şi de ceremonie. Astfel, în anul 1990, specialişti ai Muzeului Militar, Studioului de Arte Plastice al Armatei şi al Comandamentului Logistic au creat o nouă uniformă de ceremonie menită a ilustra tradiţia unităţilor de gardă şi, totodată, de a realiza o uniformă reprezentativă pentru noua imagine a armatei române.

Actuala uniforma de ceremonie este una dintre cele mai elegante şi rafinate din spaţiul european, preluând elemente tradiţionale brodate într-o formă modernă, fără a afecta solemnitatea şi prestigiul acesteia prin ornamentare excesivă.

Nu întâmplător, aceasta uniformă a fost purtată pentru prima oara cu ocazia sărbătoririi Zilei Naţionale a României, la data de 1 decembrie 1990.

Ţinuta din 1991 la cizmă

Principalele elemente ale uniformei de ceremonie sunt:

  • chipiu din stofă bleumarin, partea laterală are o bandă de culoare galbenă deasupra căreia se fixează trese circulare şi verticale. în faţă se montează o cocardă tricoloră, iar deasupra se fixează un merişor roşu;
  • căciulă neagră de blană model "Mihai Viteazul", cu toate accesoriile chipiului;
  • tunică bleumarin la un rând de nasturi, cu trefle (simple pentru soldaţi gradaţi voluntari şi pentru ofiţeri superiori duble), eghileţi aurii, ecuson cu emblema regimentului pe mâneca stânga, pafta de mânecă cu trei broderii reprezentând cinci cupe de crin stilizate (denumit în Regulamentul din 1934 "ornament de gardă") , guler de culoare roşie pâna la cusătura umărului, spatele fiind galben;
  • centură fir din mătase, cu pafta metalică având stanţată stema României;
  • gheată sau pantof;
  • pantaloni de culoare gri cu dublu lampas pentru cadre şi simplu pentru celelalte grade;
  • manta bleumarin pentru iarnă, la două rânduri de nasturi, având aceleaşi accesorii ca şi tunica;
  • sabie pentru ofiţeri cu mâner în forma de cap de leu, cu garda din 3 ramuri şi dragon terminat cu un ciucure tip Solingen.

  • Pafta de mânecă cu "ornament de gardă"

    Uniforma Regimentului 30 Gardă "Mihai Viteazul" a devenit emblematică pentru armată şi chiar pentru statul român, iar cu prilejul misiunilor internaţionale executate de regiment, aceasta a stârnit admiraţia camarazilor din alte armate şi a publicului larg.

    Militarii Regimentului 30 Gardă "Mihai Viteazul"
    reprezentând cu onoare România alături de camarazii
    din alte state membre NATO. Riga, Letonia, 2008

'use strict';